MURMUR'A, m'urmur, vb. I. 1. Tranz. si intranz. A rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslusit, monoton, soptit. ♦ Intranz. A protesta cu jumătate de glas; a se plânge, a cârti, a bombăni. 2. Intranz. (La pers. 3) A produce un zgomot usor si continuu; a fremăta; a susura. - Din lat. murmurare, fr. murmurer.
Sursă : DEX'98 (45368)  - ana_zecheru

MURMUR'A vb. 1. v. sopti. 2. v. protesta. 3. v. plânge. 4. v. bombăni. 5. v. clipoci.
Sursă : Sinonime (195212)  - siveco

murmur'a vb., ind. prez. 1 sg. m'urmur, 3 sg. si pl. m'urmură
Sursă : DOR (263602)  - siveco

A MURMUR'A m'umur 1. tranz. 1) (cuvinte, sunete, propoziţii) A pronunţa cu voce joasă si nedeslusit. 2) (melodii, cântece) A cânta încet si fără cuvinte, ca pentru sine; a îngâna; a fredona. 2. intranz. (despre ape curgătoare, frunze miscate de vânt etc.) A face să se audă un murmur; a produce un zgomot lin, continuu si plăcut; a susura; a sopoti. /<lat. murmurare, fr. murmurer
Sursă : NODEX (344104)  - siveco